Care difuzor este mai bun in functie de materialul membranei

July 19, 2018 Difuzoare  No comments

Care difuzor este mai bun in functie de materialul membranei

Partea 6

De fiecare data cand ma apuc de un proiect, studiez si materialul din care spune producatorul ca este facuta membrana difuzorului, asadar avem urmatoarele tipuri de membrane:

1. Difuzorul cu membrana de hartie:

Este primul material utilizat pentru realizarea membranelor difuzoarelor, dar este inca folosit datorita proprietatilor sale bune.

Acest material este de fapt o structura compozita si isi schimba semnificativ proprietatile cand este impregnata cu diferite materiale plastice (materialul utilizat pentru impregnare este invariabil un secret de fabricatie a fiecarui producator).

Impregnarea este importanta deoarece hartia este afectata de modificari importante in timp sau la modificarea umiditatii, si de asemenea, prin acest procedeu se stabilizeaza materialul si se imbunatateste autoatenuarea.

Avantaje:
– auto-atenuare intre buna si excelenta;
– rezolutie si detaliu excelente;
– raspuns in frecventa foarte plat;
– taiere la frecvente inalte graduala
– se poate utiliza fara prea mari probleme cu filtre de separare de panta joasa, egalizarea intre game putand fi facuta cu mai mica precizie.


In general hartia este un material care suna mai bine decat se obtine la masuratori, ceea ce este un avantaj major.

Dezavantaje:
– nu este la fel de rigid ca Kevlar-ul, fibra de carbon sau metalele deci nu va avea precizia detaliului a acestora din urma;
– eficacitatea sa va fi mai redusa.

 

In general hartia nu este la fel de consistenta ca materialele sintetice ceea ce va duce la dificultati de imperechere a doua difuzoare, ceea ce poate afecta imagina spatiala a surselor de sunet insa acest lucru va depinde de precizia si calitatea procesului tehnologic. De asemenea, chiar in prezenta impregnarii proprietatile se pot modifica in timp.

 

2. Difuzorul cu membrana de bextene:

Este un material din plastic acetat obtinut din celuloza, intotdeauna fiind impregnat cu un material atenuator pentru a controla prima rezonanta puternica ce apare la aproximativ 1,5 kHz.

Avantaje:
– consistent (parametrii sunt reproductibili);
– imagine spatiala buna;
– rezolutie mai mare decat a altor difuzoare.

Dezavantaje:
– eficienta foarte mica (85 dB/ 1 W/ 1 m) necesita un filtru de rejectie puternic pentru aplatizarea benzii;
– numeroase rezonante la limita superioara a benzii de lucru;
– taiere la nivele de semnal nu foarte mari cu efect neplacut;
– coloratie deranjanta.

Producatorii moderni de incinte considera aceste difuzoare depasite nefiind pregatiti sa investeasca in fitrarea si egalizarea complexe necesare pentru a face difuzoare acceptabile.

 

3. Difuzorul cu membrana de polipropilena:

Acest material a fost introdus pentru a inlocui Bextene-ul. Deoarece este in mod intrinsec auto-atenuator un difuzor cu membrana de polipropilena poate avea un raspuns constant in frecventa in intreaga banda de lucru fara a necesita egalizare.

Acest material a devenit aproape universal deoarece necesita un minim de tratare manuala pentru a realiza o incinta.

Singura problema tehnologica a fost gasirea unui adeziv care sa lucreze in contact cu polipropilena.

Avantaje:
– raspuns foarte plat la o proiectare atenta;
– coloratie foarte joasa;
– raspuns bun la impuls, filtrele de separatie pot fi foarte simple (de exemplu un singur condensator pentru protejarea difuzorului de inalte);
– eficienta buna si cadere lenta datorata membranei.

Cele mai bune exemple din aceasta clasa pot fi la fel de transparente ca cele mai bune difuzoare cu membrana de hartie, ceea ce este un standard excelent.

Dezavantaje:
– nu este transparent la nivelul difuzoarelor cu membrana rigida sau a celor electrostatice;
– unele difuzoare de medii din aceasta clasa nu se imperecheaza prea bine cu difuzoarele de inalte cu calota metalica;
– diferentele de rezolutie ce apar putand fi audibile pentru un ascultatoratent;
– difuzoarele de joase mai mari de 10 se obtin mai greu in aceasta clasa daca polipropilena nu este suficient de groasa si intarita cu un alt material mai rigid;

Difuzoarele de joase de dimensiuni mari se realizeaza mai bine din hartie intarita sau fibra de carbon.

 

4. Difuzoare de inalte cu calota metalica:

Utilizarea acestui material la difuzoare a fost facuta posibila de descoperirile din metalurgia germana, ce au permis obtinerea unor profile subtiri din titan sau aluminiu.

Acest tip de difuzor poate oferi un sunet foarte transparent, rivalizand cu cele mai bune difuzoare electrostatice.

Pretul platit este o lipsa a auto-atenuarii, aluminiul comportandu-se mai bine decat titanul in regiunea ultrasonica.

In prezent toate difuzoarele cu calota metalica au cresteri ultrasonore semnificative intre 3 dB si 12 dB.

Avantaje:
– actiune uniforma a pistonului pana in domeniul rezonantei de inalta frecventa, ducand la sunet de foarte buna rezolutie, transparenta si raspuns bun la impuls daca este bine proiectat;
– dispersia este excelenta deoarece calotele metalice au profil mai plat decat calotele elastice.

Dezavantaje:
– potentiale coloraturi metalice ale sunetului, cauzate de intermodulatia dintre rezonanta de la inalta frecventa si sunetele din banda;
– unele modele mai vechi au putere vehiculata redusa, iar daca sunt supra-solicitate semnificativ, distorsiunile de taiere apar in intreaga banda de frecventa.

 

5. Difuzoare de medii cu calota elastica:

Fostele difuzoare din aceasta clasa nu au reusit sa se impuna. Desi raspunsul masurat era plat, toate emiteau un sunet opac, obositor, colorat ciudat si bidimensional.

In plus banda era restransa la 800 Hz-3200 Hz datorita exursiei maxime liniare de numai 1-2 mm. In plus calota era prea moale pentru a putea vehicula puterile necesare in banda frecventelor medii.

Avantaje:
– nu au.

Dezavantaje:
– distorsiuni mari;
– sunet obositor;
– necesita filtre de separare cu panta abrupta la ambele capete ale benzii si un filtru de rejectie ascutit pentru a anula primul (si cel mai puternic) mod de taiere de inalta frecventa.

 

Noua clasa de difuzoare de medii este realizata din difuzoare cu membrana conica de mare precizie, avand insa o bolta de dimensiuni mai mari care joaca rolul unei calote la frecvente inalte.

Aceste difuzoare au excursia liniara mult mai mare, distorsiunile mult mai mici si raspuns in frecventa mult mai larg decat vechile difuzoare cu calota elastica.

Ele sunt descrise mai pe larg in alte puncte fiind caracterizate de membrana conica ce poate fi Kevlar, hartie sau polipropilena.

 

6. Difuzoare de inalte cu calota elastica:

Aceste difuzoare la care membrana are forma unei calote sferice au intrat in productie in anii 70 dar au fost inlocuite la aparitia difuzoarelor de inalte cu calota de aluminiu si titan.

In ultimul timp aceste difuzoare si-au facut o intoarcere spectaculoasa, concurand la egalitate cu difuzoarele de inalte cu calota metalica.

Noile produse combina o incarcare sofisticata prin linie de transmisie 6 in partea din spate cu noi forme ale calotelor si noi materiale.

Ca rezultat, aceste difuzoare au rezolutia si detaliul celor mai bune calote metalice, fara a prezenta insa rezonantele caracteristice ale acestora intre 22 kHz si 27 kHz.

Avantaje:
– auto-atenuare intrinseca;
– potential de obtinere a unui raspuns extrem de plat in frecventa;
– un raspuns excelent la impuls;
– au posibilitatea obtinerii unui sunet natural, deschis fara rezonantele obositoare.

Dezavantaje:
– vechea clasa de difuzoare cu calota elastica aveau o calitate slaba a sunetului;
– multe aveau o putere limita relativ scazuta si aveau nevoie de filtre de separare de ordin mare (18 dB/ octava) pentru a minimiza distorsiunile de intermodulatie;
– calota cu profil inalt, necesara pentru obtinerea unei rigiditati suficiente, avea o dispersie de inalta frecventa mai mica decat calotele metalice, care au profile mai plate.

Noile difuzoare cu calota elastica nu au aceste probleme, exceptand dispersia de inalta frecventa.

 

7. Difuzoare cu membrana rigida – cele mai raspandite materiale utlizate sunt:

a) Difuzorul cu membrana din aluminiu:
A fost primul material utilizat pentru membrane conice rigide. Datorita pretului mare si a eficientei relativ reduse nu s-au impus pe piata fiind detronate de celelalte difuzoare cu membrana rigida.

b) Difuzorul cu membrana din spuma expandata:
Al doilea material rigid utilizat era caracterizat de eficienta foarte mica, putere vehiculata limitata si rezonante cu factor de calitate ridicat in mijlocul benzii.

c) Difuzorul cu membrana din fibra de carbon:
Aceste difuzoare au fost introduse de producatorii japonezi in anii 80 insa in prezent se produc si in Europa fiind astfel accesibile si pe pietele europeana si americana.

Aceste difuzoare au o adevarata actiune de tip piston, raspunsuri la joase si inalte remarcabile, dar si moduri de taiere haotice la limita superioara a benzii lor de frecventa a caror anulare necesita un filtru de separare cu panta abrupta impreuna cu unul sau doua filtre de rejectie.

Astfel desi necesita separare foarte complicata, aceste difuzoare au o calitate deosebita, fiind cele mai apropiate de conceptul de radiator direct.

d) Difuzorul cu membrana din kevlar:
Difuzoarele cu membrana de Kevlar si-au facut aparitia la mijlocul anilor 80, atenuarea superioara putand fi obtinuta prin introducerea unei structuri de tip fagure intre doua straturi de Kevlar.

In ultimul timp producatorii au reusit rezolve comportamentul haotic in regiunea de taiere. , ceea ce produce o imbunatatire esentiala in netezimea benzii si transparenta.

e) Difuzorul cu membrana din materiale compozite
De curand a aparut o noua tehnologie bazata pe un material numit HD-A, un gel acrilic continand un amestec controlat si ordonat de fibra de carbon si fibra de Kevlar.

Primele masuratori la producator arata o remarcabila comportare tip piston combinata cu rezonante minime la inalta frecventa si taiere cu panta lina dupa acel punct.

De asemenea se poate aminti o noua tehnologie ruseasca de placare cu diamant evaporat. Costul este scazut (atat de scazut incat se placheaza dischetele de calculator).

Aceasta tehnologie ar putea in curand sa-si faca aparitie si pe piata producatorilor de difuzoare.

 

Avantajele difuzoarelor cu membrana rigida:
– cea mai buna transparenta, adancime si reprezentare a imaginilor sonore, egaland sau depasind-o pe a difuzoarelor electrostatice la proiectare corecta.

Cele mai bune difuzoare de acest tip au eficienta mare, nivele de semnal primite mari, distorsiuni de intermodulatie foarte reduse. Aceste difuzoare sunt asteptate sa evolueze in continuare prin avansari in tehnologia materialelor.

Dezavantaje:
– modelele mai vechi au rezonante suparatoare la limita superioara a benzii de lucru, si absolut toate au o regiune de taiere haotica dupa rezonantele de la inalta frecventa.

Orice incinta care nu combina difuzoarele de Kevlar sau fibra de carbon cu filtre de rejectie corect proiectate nu poate fi considerata de calitate deoarece varful inalt de la inalta frecventa nu se poate corecta cu un filtru trece jos, rezultatul unei astfel de abordari fiind evident pentru un ascultator atent.

Desi aceste difuzoare pot reproduce nivele mari de semnal, apare o cadere brusca la depasirea gamei dinamice, rezultand un efect neasteptat si neplacut.

Unele difuzoare cu Kevlar si fibra de carbon necesita o perioada destul de lunga (>100 ore) de pre-auditie pentru a inmuia fibrele din membrana si suspensia interna ceea ce nu este caracteristic pentru o calitate prea buna deoarece indica o instabilitate mecanica la folosire indelungata.


Eu personal prefer difuzoarele cu memebrana de hartie chit ca nu au aceeasi precizie ca difuzoarele cu membrana din kevlar sau fibra de carbon.

Ce fel de membrana au difuzoarele folosite de tine?

Ai tinut cont de materialul membranei cand ai achizitionat un difuzor, sistem audio?

Poti sa citesti despre tipuri de difuzoare si aplicatiile acestora aici.

Cu stima , Ionut Popa!

Nu uita sa dai like paginii noasre de facebook: https://www.facebook.com/sistemecaraudio/

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>